Iubesc să iubesc...

A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi ! ( Octavian Paler )
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)

duminică, 28 februarie 2010

Mărţişor...


Mărţişor...
1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia.
Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreaza venirea primaverii. Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb - rosu semnifica iarna si albul primavara,la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi,potcoava,cosar,inima. Acest simbol este purtat la vedere o saptamana sau doua.
Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...

Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. Despre Martisor sunt multe legende care incearca sa explice originea .Cert este ca aceasta se pierde in negura vremilor.Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

Exista numeroase variante ale mitului Baba Dochia, toate interesante si la fel de frumoase.
Iata cateva dintre ele:

“Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul".

O alta legenda spune ca… “in urma cu foarte multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei.
-De unde o ai? este inca iarna, o intreba batrana.
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le purta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor:
-Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala, tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.? a grait el.
Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile au fost transformate in pietre.”

Aceiasi legenda cu baba Dochia dar sub alta forma spune ca :

“Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Isus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. “
Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Si se poate continua cu o alta care nu are la baza mitul Dochiei.
“Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.”

La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
Martisorul daruit in zorii primei zile din Martie se purta o saptamana sau doua, uneori chiar pana la vederea primului pom inflorit, apoi se atarna de ramurile inflorite, crezandu-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat. In functie de zona distingem si cateva particularitati

In Dobrogea martisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie “mare si inaripat”.
“Martisorul” era un dar ce si-l trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.

In satele Transilvaniei, Martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi “culoarea vietii”.
Prima zi a lui Martie se numea in calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, cand fetele se spalau “cu apa de omat” ca sa fie “curate, frumoase, albe ca neaua”.

Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos si sanatos, iar in Banat ,datina spune ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, sa se spele pe obrajori rostind descantecul de dragoste al drogobetelui:
“Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.
Iata si legaturile intre cele doua sarbatori traditionale romanesti.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Sursa :

http://www.reteteculinare.ro/


Martie...

E-atata primavara-n noi, iubite!
Si-n toti fiorii care tremura-n natura,
Si-n zambetul ce-ti flutura pe gura
Se-mbratiseaza visurile noastre tainuite...

Ridica-ti ochii... in adanca stralucire
A-ncremenit o horhota de nor subtire
Si-acum isi mistuie-n albastru forma fina
Si nu ramane-n marea de lumina
Decat un punct ce-n aer se ridica –
Sagetatorul zbor de randunica.

In iarba cruda-si joaca umbrele subtiri
Mladite verzi si lungi de trandafiri.
Pluteste-n atmosfera linistita
Parfumul vag de floare nenflorita –
Ca liliecii isi ridica-n soare
Boboci marunti, ciorchine zambitoare,
Iar din corole albe si fragile
Se-nalta, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul imprastiat in toata firea…
Sub ochii umezi care-mi cauta privirea,
Se-mbata ca o floare pe tulpina
De roua, de parfum si de lumina.

Otilia Cazimir

” Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei. ” ( Dumitru Stăniloae )


Iubeşte-mă-n trifoi…

vezi, ploaia s-a oprit, se tace şoaptă vie…

iubeşte-mă-n trifoi, fii zâmbet numai mie,

de se porneşte iar, tu cald să mă cuprinzi,

iubeşte-mă-n poieni, mă udă şi m-aprinzi…


Fie ca zâmbetul primăverii să vă fie tuturor, rouă sufletelor...

Niko

Vă ţine??...

Vă ţine ??…

http://www.calificativ.ro/_files/Image/news//COPII_JUCANDU-SE.jpg

Nu-i aşa că înţelepţi nu suntem la maturitate… ? Toate-s complicate, rezolvi una, vine alta, te bucuri mai rar, te-ntristezi pe nepusă masă, ai treabă, n-ai pace… Copilăria e adevărata înţelepciune, pe toate le rezolvă dacă nu cu un zâmbet, se pricepe c-o lacrimă, slobozită la timp … şi tot ea, adună-n sipetu-i fermecat, toate poveţele mamei, poveştile bunicilor, chiotele prietenilor de joacă, minunăţii pe care peste ani, ca să vezi doru-ţi e să le… cauţi…

Ete nah, da ce înţeleaptă sunt azi, un pic numai… o, da, mă alint. Şi ce dacă? Mă râde lumea, mă ironizează oamenii mari… daaaaa ? Păi nu zisăi tot eu că prefer oaza-n care se-mpletesc înţelepciunea cu imaginaţia şi forţa cu echilibrul, decât … subtilitatea, acreala, meschinăria * elitismului *, mai ales atunci când nu vreau, n-am chef, să fiu altcineva decât Eu. Zice deseori câte un * om mare *, atât de * mare * că nu uită nici din greşeală să se dea exemplu doar pe el şi numai pe el, cică * n-ai să te maturizezi niciodată, uite de exemplu eu… ascultă ce spun… cu tine nu se poate discuta, e o distanţă cosmică între noi… *… Şi-atunci, dacă maturitatea aia fluturată înseamnă urâţenie, falsitate, snobism şi câte, câte alte asemenea, păi nu-i mai curat să lăsăm sufletul să zburde cum şi pe unde s-o porni el, alergând sau cătinel, cum un strop din frumuseţea surâsului? Fie recunosc, nu mă ţine, că deh, rolurile din societate, eticheta, chestii… Dar, la câteva ore de * rouă * când mă apucă, nu renunţ, orice-ar spune oricine, e ca mine. Şi de aud pe după vreun colţ de blog * zise Zdreanţă-n gândul lui, se făcu al dracului… *, v-anunţ că mă veţi avea pe conştiinţă! Am praştie. Atât că la zecile de praştii pe care singură le-ncropeam, nici acum, nu ştiu să ţintesc, nush cum făceam şi ce, dar eu numai gleznele mele le nimeream. Asta-i treabă?

Unde eşti, copilărie, cu parfumul tău de zâmbet, doru-mi fi-va de-a ta ie, precum zorilor de cântec… Astăzi, de te iau cu mine, pe-ale snoavei cărărui, aşa vreu şi ştiu, n-ai spune, ce-am să-ţi arăt, nimănui… Mâine iar te-ascund în suflet… până data viitoare, când la joc te chem pe-un munte, ca să simt c-am crescut mare… ( Sibilla )

Aşadar, pauză cu-ale-ntortocheatelor căi ale politichiei mioritice, măcar ceva ore… că n-o fi foc, dară… azi, numai zâmbet şi-o petală primăvăratică pentru suflet, de… altceva. Aşa vreau eu şi cine mă supără, e zis! Nu ştiu cui, nu contează, da spun şi nici nu mă mai * joc * de-a nimica nimicuţa cu ăla de mă contrazice. Aşa :

* fă-te, suflete, copil

şi strecoară-te tiptil

prin porumb cu moţ şi ciucuri

ca să poţi să te mai bucuri… *

Creion – fragment – Tudor Arghezi

Bun, deci de mă cert cu careva azi, se cheamă că-i musai să-mi şi treacă repede şi să uit, să iert… ori să las baltă, să fiu * în rândul lumii *, serioasă, afectată, gravă, pătrunsă de * solemnitatea * unora din * Momente şi schiţe * de se tot deapănă de ceva luni bune… ? Mai bine mă ţin de cuvânt, că toate-s vechi şi nouă, toate şi… altele chiar ne tot dor şi-apasă de prea mulţi ani şi par să n-aibă capăt…

Nu. Am zis. Cântec. hai că nu-i greu… Vă ţine ??

Niko


* Dar ce e o copilărie fericită…? O bunică generoasă, visuri de o viaţă, jocuri naive şi hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz şi să numeri stelele şi un loc în care ai voie să fii copil, să-ţi imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschişi. * ( Francesca Buta )

* Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea. * ( Alexandre Dumas fiul )

* Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte: şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. * ( Ion Creangă )

Niko

Jasmina...




Tablou mioritic – Jasmina…

corola chihlimbarului trupului meu, te caută, te-mbată, te… iartă…

muguri vii de Lumină din rouă, petale de-argint pe-o şoaptă înaltă,

te-nvăluie albe descântece-n taine, parfum de jasmină te-ntoarnă,

de tine-nspre mine să-alergi… de frâng Cerul, ploaia-n licăr, ne-adoarmă…

Vraci să-mi fii, atinge-mi murmurul magic al nopţilor reci cu aripa,

voi sorbi rugul tău bob cu bob, tu, te-nfruptă din lujer Miracol, mă ţipă…


Niko


Iasomia, floarea care alungă stresul şi încurajează iubirea

Doamna florilor parfumate, iasomia (Jasminum officinale) tronează regeşte în luna mai, oferind feerie, linişte, iubire, prin splendoarea florilor şi prin fineţea aromei îmbătătoare. Iasomia, floarea de parfum atît de mult îndrăgită de femei, are efecte pozitive şi asupra sănătăţii. Florile iasomiei sînt utilizate sub formă de ceai, macerate în ulei sau extract alcoolic.

Arbust exotic, originar din Caucaz, rezistent la ger, tufele de iasomie înflorită te trimit într-o altă lume atunci cînd aroma lor te înconjoară cu blîndeţe. Arbustul cu flori albe puternic mirositoare mai este numit şi iasmine sau lămîiţă. În India, unde este numită şi “regina florilor”, iasomia este considerată un remediu pentru împlinirea spirituală.

Din florile de iasomie se extrage un ulei esenţial foarte scump. Aceasta deoarece este nevoie de aproape 1.000 kg de flori proaspete pentru a obţine 1 kg de esenţă. Dar efectele sale asupra organismului uman merită investiţia.

3235277701_0ac0ff386e


Jasmina – floare de iasomie

Iasomia alungă stresul şi deprimarea, relaxează şi redă încrederea în forţele proprii. Are efecte benefice asupra sistemului nervos, alungînd anxietatea, depresia, oboseala nervoasă, eliminînd spaimele. Ajută la stimularea creativităţii, la exprimarea artistică, sporind intuiţia. Creează un efect de euforie şi naşte încredere şi iubire.

Alături de uleiul eteric, florile de iasomie mai conţin acetat benzilic, linalcool, alcool benzilic, indol, iasmon, substanţe care dau extractului din aceste flori şi proprietăţi afrodisiace.

Sursa : www.evenimentul.ro



The Red Jasmin… vracii din India o foloseau pentru prepararea elixirului cu şoapte tainice, sunt recunoscute efectele benefice : tămăduire, stimulent, izvor descătuşat al unor energii pozitive… dincolo de-a fi ornament, leac ori parfum, Jasmin, rămâne mereu o… taină ! O şoaptă misterioasă a Pământului către Cer, mereu o aripă, aripa cealaltă…


Niko

imagini preluate de pe google.ro

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ciute...


premoniţie?...


de pe geana ierni-albastre, s-a desprins licăr de zâmbet...
nopţi de-argint au plâns cu ciute, cum sărutul unui cântec,
printre fulgi de chihlimbar, tresărind surâs a... tine,
mi-au şoptit munţii, tărâm, să-te-adulmec, înspre... mine....


Niko