Invitație la Lectură: ” de vorbă ” cu Cristi Iordache și Radu Herjeu !
Mi-e drag să vorbesc despre Oameni !
Există încă oameni frumoși, frumoși sub toate aspectele. Despre acești Oameni, se spun, se cunosc, prea puține. Aducând în Lumină Omul, arătăm tinerilor că avem Modele, că există frumusețe și atât de multe de mereu învățat, descoperit…
Unii dintre noi, avem șansa de-a întâlni ceea ce eu numesc ” oamenii zâmbet ”. Cei care în prezența cărora nu ne simțim niciodată neînsemnați și pentru că, deși dăruiți fiind de bunul Dumnezeu cu o inteligență cu mult peste media, sunt înțelepți și, mai ales, modești. Ei mereu găsesc Cuvinte care să ne-nvăluie sufletele cu căldură, să ne îndemne să vrem a ne înălța la rându-ne.
Mi-am propus să fac vorbire mai des despre ei, despre Oameni !
Fiecărui tînăr , i-aș propune a… Invitație la Lectură :
” Nuferii sufletului zâmbesc cum Lumină… ar fi păcat să-i opreşti să-şi răsară Seninul. Îndrăzneşte! Tresare-i, Apa Vie! Nuferii albi te vor Deveni, aripă… să poţi zbura… ” ( Sibilla )
Azi, doi Oameni-zâmbet, cu-a lor zestre dăruitoare, hrană spirituală celor flămânzi de frumos : Cristi Iordache și Radu Herjeu ! Și cum pohta vine mâncând… nădăjduiesc că se vor înfrupta și alții din rodul lor, odată cu curgerea timpului.
Doi Oameni din lumi diferite și totuși atât de asemănătoare. Sunt oamenii de lângă noi și, care sunt ȘI pentru noi. Că nimic n-a fi întâmplător cât unii sunt dăruitori cu noi, cei cărora ei ne tresar aripe .
Cătați cu luare-aminte la scrierile lor și, de ce nu, poate , sau, mai ales la cele nescrise, că modestia lor, a oamenilor-zâmbet, lasă mereu loc ca noi să deprindem să nu ne fim suficienți și să devenim și noi cândva, zâmbete….
” A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă. ”- Antoine de Saint-Exupery
sibilla
Cristi Iordache
” Fiecare creaţie e o mărturisire de sine, aşadar o bucurie. ” ( Constantin Noica )
” călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng privea amorul mângâieri între zbor şi miresme până au venit durerile facerii când m-am născut căzuse bruma…” în rest, căţărare liberă… ”
Suntem eroii din povestea noastră.
Scrisă de noi, de ceilalţi şi de Dumnezeu.
Indiferent de rol, rămânem stăpânii neîncoronaţi ai scenei. Dramă sau comedie, spectatorii aplaudă în picioare, finalul fericit sau tragic.
Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.
Uneori poţi avea „mult” fără să realizezi cât de „puţin” ai.
Într-o singură zi strigi speriat: „am pierdut tot!”.
Urlii, cazi, te târăşti. O oră, o săptămână, apoi îl vezi pe Dumnezeu şi observi că trăieşti. Îţi aminteşti exerciţiul de supravieţuire. Exerciţiul pe care îl aplicai în sălbăticie. Deja, dacă EŞTI şi EŞTI împreună cu EL, CEL care a creat restul câte te înconjoară, îţi dai seama că ai TOTUL.
Te pipăi, atingi pământul, te mândreşti cu pantalonii tăi cârpiţi exemplar şi eşti fericit că nu ai pantofi. Desculţ, păşeşti întotdeauna cu grijă să nu striveşti furnica şi firul de iarbă.
Casa ta nu mai înseamnă „acasă”.
„Acasă” începe să fie libertatea pe care ţi-au dat-o „prietenii” atunci când te-au vândut şi-au fugit.
„Acasă” începe să fie omul în care nu credeai, dar acum ţi-a întins mâna.
Când nu mai ai nimic, abia atunci ai totul. Fiindcă ceea ce era din belşug şi numeai „totul” nu valora mare lucru, deci nu aveai. Acum nu te mai risipeşti în „prea multe”, iar inima ţi-e liniştită şi plină de iubire. Exerciţiul de supravieţuire printre oameni este bucuria cu care-i priveşti. Nu te interesează haina ta ponosită şi faptul că nu ai casă, atâta vreme cât te simţi acasă.
„Acasă” înseamnă să nu judeci istoria oamenilor şi să-i iubeşti pe ei şi lumea lor. Cu un zâmbet şi-o mângâiere, tu, cel fără nimic, poţi încălzi sufletul celor ce sunt…abia atunci ai ajuns acasă … acolo este „acasă”!
Acolo unde omul în care nu credeai, se-aşază desculţ lângă tine!
Suntem eroii din povestea noastră. Actori pe scena vieţii. Nu există drame decât în primul act, căci piesa nu e la final. Pe acesta din urmă continuăm să-l scriem.
Piesa supravieţuirii este povestea celui mai bogat om.
Averea lui sunt Legile Universului şi IUBIREA nemărginită.
Când casa ta nu mai înseamnă „acasă”, „acasă” este Dumnezeu, iar Dumnezeu e TOTUL.
Estuar
Din risipa de mine am aflat din ce sunt. M-am privit pe bucati, apoi am inceput sa ma strang.
Din tot ce am pierdut mi-am dat seama ce am.
Din daramarea micului meu univers m-am regasit intr-o dimensiune despre care pot tacea in toate cuvintele lumii.
Din toate greselile am invatat ceea ce nu am nevoie nici sa repar nici sa regret.
Din tacerea impacarii cu bucatile mele adunate, am iubit TOT pana la risipa urmatoare.
Dintr-o iubire am cazut mereu in alta mai mare!
De oameni!
Cristi Iordache și-o… temă de casă :
” Pornind de la un text conditional si introspectiv al Monicai Raicu, am considerat ca ma pot exprima in cateva cuvinte si pentru voi, ca replica si deasemenea, “tema de casa”.
[Dac'as fi femeie ti-as spune "bine faci" ca iubesti barbatul care ar fugi de langa tine in mijlocul drumului lasandu-te admiratiei lumii.
Daca as fi femeie as sti ca barbatul de langa mine a disparut printre blocuri ca sa poata striga cat il tin rarunchii "iubesc femeia astaaa!", apoi ar veni ca un copil "deconspirat si spasit", m-ar saruta la trecerea de pietoni in timp ce masinile s-ar ciocni in lant, iar el mi-ar spune nestingherit, "duca-se restul toate cate sunt !!!"
(...)
In egoismul lor de masculi feroce, barbatii uita adesea ca adevarata putere nu sta numai in forta somatica ci si in cea spirituala si sufleteasca. Fara sa-si dea seama se autoexclud din sfera umanitatii.
Octavian Paler spunea: "Un om care traieste in spiritul valorilor ce sprijina viata nu va incerca sa dovedeasca nimic; nici sfintenia, nici bunatatea, nici PUTEREA sa. De aceea oamenii de acest calibru traiesc mai degraba in izolare, dar atunci cand cerem exprimarea iubirii, s-ar putea sa-i intalnim, IAR INTALNIREA CU EI NE POATE SCHIMBA VIATA."]… ”
Cristi Iordache – despre iubire, libertate si armonie, despre joaca, frica si egoism, despre bine vs rau si traire vs existenta, despre luptele dintre eu-ri si cum pot fi controlate…
” Acolo unde dai tot ceea ce poţi iar celorlalţi li se pare insuficient, trebuie să-i înţelegi, să nu le judeci atitudinea şi chiar dacă s-a creeat un puternic ataşament, trebuie să ai forţa de a trece mai departe desprinzându-te în linişte de această dependenţă afectivă. Nu ştiu cât de antrenat am fost pentru o astfel de acţiune, însă chiar împleticindu-mă, voi merge pe cărarări neştiute, acolo unde oamenii se vor mulţumi cu ceea ce sunt şi cu ceea ce pot oferi. Iar dacă sunt nimeni şi nimic nu am de dat, mă va suporta natura însăşi, ca parte a ei. Libertatea uneori doare. ” – Cristi Iordache
Radu Herjeu
” În fiecare ins e sădită o intenţie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie să devină creaţie. ” – Arsenie Boca
Radu Herjeu – despre el:
” Pe foarte scurt… om de cultură, jurnalist, scriitor, idealist, anacronic, uneori autist, om. Restul… sunt doar date de cv…
Pentru varianta pe larg… citeşte-mă, priveşte-mă, descoperă-mă, vorbeşte-mi…
Sunt în fiecare cuvânt pe care-l rostesc sau îl scriu, în fiecare gând pe care-l am şi-l împărtăşesc, în fiecare gest, în fiecare imagine pe care o păstrez, în fiecare trăire pe care o am…
Pentru cei care cred, totuşi, că pot cunoaşte pe cineva din cv… mult noroc aici
PS. Mă numesc Radu Bogdan Herjeu (care în slavă înseamnă “bucurie – dar dumnezeiesc”… Yeah, right! 
”
15 ianuarie 2001 – Distinctia Culturala acordata de Academia Romana
1 aprilie 2006 – Premiul Nichita Stănescu pentru volumul “să spui morţii noapte bună”
15 aprilie 2006 – Premiul II la Festivalul FestCo – Concursul de Comedie Româneasca pentru piesa “Autorul
Radu este profesor universitar, om de presă și scriitor. Are opt cărți publicate și mai multe piese de teatru scrise, dar reșițenii de la Teatrul de Vest au fost primii care ,,l-au jucat” pe scenă:
Radu Herjeu :
Oamenii sunt drumuri care vin de niciunde si duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intersectiile.
Visele pentru care renunti sa lupti pot deveni, murind, cosmarurile care te vor bantui toata viata.
Nu ma preocupa prea tare sa te conving de ceva. Ma intereseaza mult mai mult argumentele cu care imi poti combate ideile!
Ce nu te omoara… se-ntoarce mai tarziu, cand o sa fie mai bine pregatit pentru asta!
Se spune ca, atunci cand se-nchide o usa, o alta se deschide… Totul e sa nu-ti rupi gatul, traversand holul dintre ele…
Nimic nu ti se pare mai stralucitor, dupa ce ai stat o viata cu ochii închisi, decât lumina de la un licurici.
Intelectualii de dreapta sunt un compromis al istoriei cu greselile ei.
Exista o diferenta între dezamagirea soarecelui ca elefantul nu-i e ruda si cea a pachidermului ca soarecele nu-i un elefant în devenire.
Mai toti oamenii sunt de acord ca “nimeni nu este perfect”, dar cine ar recunoaste ca e un nimeni ?
Prostia, când se uita în oglinda, îsi spune : Ce desteapta sunt !
Se zice ca iubirea muta muntii din loc! Dar cine ar vrea asa ceva? N-ar fi prea plicticoasa campia ramasa in locul lor?
Se zice că toţi oamenii au dreptul la câte un miracol. Cei mai mulţi, însă, îl consumă deja, la naştere!
Motivatiile mele rezida mereu in ceilalti. Automotivatia mea e suficienta doar ca sa ma tina in viata.
” A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul. Pentru a se împlini, omul trebuie sa creeze, nu sa repete…. Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă. ” - Antoine de Saint-Exupery
CITIȚI !!! Ca să puteți creea !
Postări
