Daruri...

Daruri...

Trimiteti ,nu trimiteti, asta este mai mult o agatare de orice, in disperarea de a vedea minuni "minunate" ,atunci cand nu suntem in stare sa depistam minunile care ni se intampla zilnic.

Mesajul insa, este grozav!

Mostra de gandire pozitiva

Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Sotiei / sotului care sforaie toata noaptea,

Pentru ca doarme acasa cu mine si nu
cu altcineva !
....................................................................................................................
Fiicei mele adolescente care se

plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si
nu pe strazi.
....................................................................................................................
Impozitelor pe care le platesc,

Pentru ca inseamna ca sunt angajat.
....................................................................................................................
Murdariei de curatat dupa o petrecere,

Pentru ca inseamna ca am fost
inconjurat de prieteni.
....................................................................................................................
Hainelor care sunt putin cam strimte,

Pentru ca inseamna ca am destul de
mincare.
....................................................................................................................
Umbrei mele care ma insoteste la munca,

Pentru ca inseamna ca sunt afara la
lumina soarelui.
....................................................................................................................
Podelei care trebuie stearsa si

ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.
....................................................................................................................
Tuturor nemultumirilor la adresa

guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem
libertatea cuvintului.
....................................................................................................................
Locului de parcare pe care il gasesc

tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si
ca am fost binecuvantat cu un mijloc
de transport.
....................................................................................................................
Zgomotului pe care trebuie sa-l

suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.
....................................................................................................................
Gramezii de rufe de spalat si calcat,

Pentru ca inseamna ca am haine de
imbracat.
....................................................................................................................
Oboselii si durerilor musculare la

sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost
capabil sa muncesc din greu.
....................................................................................................................
Soneriei care ma trezeste in zorii

zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.
....................................................................................................................
SI , IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri,

Deoarece inseamna ca am prieteni
care se gandesc la mine.
....................................................................................................................

O zi frumoasa...si incercati sa

ganditi pozitiv...doar avem atatea
daruri... pe care le uitam, din pacate !

Am un prieten care a venit de foarte departe si trebuie sa ramina undeva. Astfel, i-am indicat casa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele Lui e Iisus Christos . Acum spune bine incet: Poti intra Doamne, eu am nevoie de Tine, curata inima mea cu Singele Tau si binecuvinteaza familia mea. Trimite la 20 persoane si vei primi un miracol miine . Daca vei refuza , aminteste-ti ! Iisus a spus: "Daca ma negi intre oameni, te voi nega inaintea Tatalui. In timp de 4 secunde vei primi o veste buna.

Să ne rugăm...

Cand timpul pare a sta in loc ,

si tristetea ne apasa ,

sa ne rugam cu dragoste ,

la Fiul Tatalui Ceresc ...

Ne ocroteste si ne-nvata ,

sa ascultam de-a lui povata ,

Cuvantul Lui sa il urmam ,

si norii sa ii alungam ...

Totul in jur e trecator ,

doar sufletu-i nemuritor ,

sa-ngenunchem

si Domnului sa ne rugam .

Ma rog la Tine Fiu Divin ,

s-alungi departe al meu suspin ,

sa ne dai forta si putere,

sa nu mai stim ce e durere ,

cu dragoste sa ne-ocrotesti ,

incredere sa daruiesti ...

Dumnezeu

sa te binecuvanteze !

Andrei Teodoroiu are nevoie de noi!!

Andrei Teodoroiu are nevoie de noi!!

Andi este unul dintre oamenii care si-au petrecut fiecare secunda din viata traind-o… Are 25 de ani, este absolvent al Politehnicii, joaca baschet de 12 ani, canta, danseaza, merge cu bicicleta, rade, glumeste, reuseste ca prin fiecare gest si vorba a lui sa alunge supararea din sufletul oricaruia. El este Andi, Andrei Teodoroiu, fiu, frate, iubit, prieten. El este Andi si are cancer.

Totul a inceput de la o chestiune relativ minora. Mici dureri in partea dreapta, langa coasta, de care se vaita mai in gluma, mai in serios, si o zi intreaga de ajutat o persoana in a cara cateva frigidere au dus la o vizita la spital. A primit un raspuns rapid si ferm, dureros. Asa s-a facut ca, inainte de ziua lui de nastere, inainte sa implineasca 25 de ani, doctorii au pronuntat niste cuvinte mult prea grele pentru orice om. Ficatul lui, desi nu este cel al unui fumator sau al unui alcoolic, este afectat de ciroza. Andi este diagnosticat cu ciroza hepatica virusala HBV compensata, hepatocarcinom de lob hepatic stang si tromboza de vena porta stanga.

Andi are nevoie de un transplant de ficat. Nu se poate face aceasta interventie in Romania deoarece ar insemna o lista de asteptare care, in conditiile afectiunii lui, nu ii ofera nicio sansa. Asadar, sansa lui Andi este in Germania, unde doctorii sunt convinsi ca il pot opera si il vor ajuta in recuperare. Fireste ca exista un “dar”… Si acest dar este egal cu o suma de bani uriasa, necesara operatiei si al tratamentului de refacere, acest dar valorand 150.000 de euro. Sunt foarte multi bani pentru Andi, dar nu o suma imposibila pentru noi toti, ceilalti care ii suntem alaturi.

Va multumesc ca ati citit aceste randuri si poate ne puteti da o mana de ajutor!
Conturile sunt deschise la BRD Ploiesti, sucursala Bahluiului, pe numele Andrei Teodoroiu.
• .CONT LEI: RO72BRDE300SV19654493000
• CONT EURO : RO89BRDE300SV81627453000
• CONT USD : RO95BRDE300SV81732093000

Mai multe detalii gasiti pe : www.andreiteodoroiu.ro

Pentru orice fel de informatii sau intrebari ne puteti contacta

andrei@andreiteodoroiu.ro

Nastasia Alexandru: 0729 497.002 Nastase Andrei : 0733 894.619

Victor Covrig : 0727 171.198

Filip Sanziana : 0735 274.019

Bulai Alexandru : 0729 410.410

Uz Moravu Vetar Duva

Medeni Mesec - Uz Moravu Vetar Duva

U Srbiji varos velika
kroz nju tece reka Morava
kraj nje smo se, duso, sreli mi
sreli smo se i zavoleli

Ref.
Uz Moravu vetar duva
stari ribar tajnu cuva
niko za nas ne mora da zna
ruke mi ka tebi lete
svi jos misle da si dete
al' na jesen zenicu te ja

U kafani guzva velika
a orkestar nasu pesmu zna
kad zasvira, prozor otvoris
lagano da majku ne budis

Ref.

lacrimi în zadar...

lacrimi în zadar...

când doini-te-ai şi n-ai cui,
lasă-ţi doruri codrului...
şi te pierde printre frunze
cum surâs de buburuze...

Nu contează unde te afli numai să trăieşti, să trăieşti, să trăieşti! Oricum ar fi viaţa – dar să trăieşti! - Dostoievsky

Conexiuni - lacrimi în zadar:



* lasă teama deoparte,
joacă totul pe un zar,
joacă şi ultima carte,
nimeni n-a zburat vreodată
fără a-ncerca măcar,
lacrimi în zadar... *

Мој рођендан

Мој рођендан...

Divlji Kesten - Rodjendan

Наш зиме...

sursa imaginii : aici

Наш зиме...

zavoljeh te ludo
cini mi se od rodjenja
ljubav kao tajna
zivi kao uspomena

ostaricu, necu znati
da l' ces za mnom zaplakati
ko ja za tobom

pjevale bi usne
ali nece moja dusa,
cak ni ona vise
nece vise da me slusa

Ostaricu,necu znati

godine tuge i dima,
gdje su te odnijele
u srcu zima, pa zima
gdje li si, kazi mi, gdje

nocas mi je srce ranjeno
ne bi bilo da si sa mnom ti
nama nista nije trebalo
malo srece, malo ljubavi

nocas mi muzika svira,
a zice me ne vole
sviraju, ne daju mira
utjese, pa razbole

Haris Džinović Noćas mi je srce ranjeno

ecou…

ecou…

ecou…

chemările-ţi… plângeri înalte,
şi dorurile-mi frânte-n noapte,
s-au întâlnit…
s-au curs atâtea nerostite ,
firimituri de gânduri împletite,
adâncul ceţii-au tresărit…
şi ne-am trezit atât de-aproape..
şi tot nu ştim ce ne desparte,
ce ne-a oprit…
rămas-a doar ecoul, neatins,
să te iubesc cât să mă tac a vis,
ştiu că mă vii, pe negândit…

( Sibilla )

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii ...

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii ...

Mozart Violin Concerto 5 (2of 5) Janine Jansen- violin:

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii ... - Robert Fripp

Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. - Johann Sebastian Bach

Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare - Nichita Stănescu

PREA SFANTA MAICA SI FECIOARA...

Rugaciune catre Maica Domnului grabnica ajutatoare :

Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!

Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri!

Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!

Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor! Amin!

Mile...

Mile...

* În faţa idolilor lumii voastre, NU plec genunchii, NU mă închin ! * – Mile Cărpenişan

Vreau sa fiu om de zapada…

…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….

Amintire cu Mile Carpenisan

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zbhhBOSpI5U&feature=related]

Mile * s-a mutat pe steaua lui *, o stea mai stralucitoare ca altele, caci Mile e unul din cei ce raman, desi a plecat prea devreme, mult prea devreme… Sa-l pomenim cu Respect, si sa nu uitam sa-i sunam parintii, sotia de sarbatori, ca nu le-o fi usor si Mile nu uita pe niciunul din noi… Ramas bun, brate Mile ! Zbogom brate !

Mile... :

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vsR09E13IlI&feature=related]

Meditati la lectiile de : CURAJ, DEMNITATE, PROFESIONALISM, DARUIRE, MORALITATE ce-l descriu pe MILE CARPENISAN si voi, trogloditilor, ciocu mic, ochii-n pamant, nemernicilor ! Profesia de Jurnalist, reporter, corespondent de razboi a fost modul lui de viata si si-a respectat profesia si si-a facut-o cu profesionalism!

MILE CARPENISAN - in memoriam - part III by Cosmin Dumitru

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3560remH6p0&feature=related]

MILE

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Se face piatra si cade
peste tot noroiul lumii.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Fulg orfan, se ridica la cer,
sa-l intrebe pe Dumnezeu.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Bob langa bob,
pana inunda pamantul

cu strigat din toti rarunchii
de dragoste de viata,
asa cum numai inima sarbului
o poate muri
in fiecare clipa.

Drum bun, Mile Carpenisan!

Horia Blidaru

MILE CARPENISAN - in memoriam part V - 40 (by Cosmin Dumitru)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mw0jGxCoEnI&feature=related]

* ..Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea. *

MILE

Mile Carpenisan - A transmis ce stia el !.mpg

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BDlfrWNN-1M&feature=related]

Am incercat toata viata mea sa inchid ochii si sa nu ma uit la lucrurile urate care se intamplau in jurul meu. Dar astazi nu mai pot sa mint … astazi sunt trist. Ar trebui sa fiu vesel astazi e anul nou … doar ca acest an nou nu are cum sa ma bucure. Nu mai vreau sa-i mint pe altii si nici sa ma mint pe mine … mi-e greu sa-mi vad parintii batrani chinuindu-se sa supravietuiasca. Nu numai ca se chinuie ei, dar sufera si pentru mine incercand sa ma ajute tocmai atunci cand eu ar trebui sa fiu langa ei si sa le sar in ajutor. Pentru mine astazi nu e sarbatoare … pot sa ma bucur numai pentru ca ai mei sunt vii, doar ca nu stiu cum as putea sa-i ajut si de fiecare data cand imi cer sa le fiu aproape eu gasesc motive sa ma ascund doar pentru ca sunt constient ca nu sunt omul care ma cred ei a fi. Si da astazi sunt trist pentru ca in prima zi a noului an am puterea sa recunosc ca nu imi arde de sarbatoare. Ar fi motive de bucurie daca as stii ca toate sunt la locul lor, doar ca nu mai vreau sa mint si da viata e fututa rau, iar pe mine incep sa ma ajunga din urma umbrele trecutului si chiar nu mai am putere sa pacalesc pe nimeni. Nu vreau acum din toate astea sa fac vreo drama, doar ca uneori si Mile are dreptul sa fie trist. Nu ma analizati si nu ma judecati. Sa lasam timpul sa le vindece pe toate si ascultati-l pe Balaseviciul meu.

http://milecarpenisan.ro/page/2/

http://www.youtube.com/watch?v=Xc1_6pLBQCI

Kaд Србин умире….
( napisao horia blidaru prevod pavle bjelaković )
Kad Srbin umire,
Suza zaćuti.
I pretvorena u kamen pada
U blato ovozemaljsko.Kad Srbin umire
Suza zaćuti
Pahulja siroce u nebo leti
Da pita Gospoda.Kad Srbinu umire
Suza zaćuti
K’o zrno kraj zrna
Dok ne preplavi zemlju.Sa krikom od svih uzdaha
Od ljubavi i života.
Onako kako samo srce srpsko
Da umire zna
Svakoga trena.

Kaд Србин умире,
Суза заћути.
И претворена у камен пада
У блато овоземаљско.Kaд Србин умире,
Суза заћути.
Пахуља сироче у небо лети
Да пита Господа.Kaд Србин умире,
Суза заћути.
К’о зрно крај зрна
Док не преплави земљу.Са криком од свих уздаха
Од љубави и җивота.
Онако како само срце
Да умире зна
Свакога трена.

Autor: pavle bjelakovic

Puţini sunt cei, care rămân şi după ce pleacă… Puţini, dar, sunt. Repere, modele, rouă sufletelor noastre. Oamenii de Zăpadă.

Lepa Brena - Lazu te duso moja

Lepa Brena - Lazu te duso moja

O altă zi. De ... viaţă...

O altă zi. De ... viaţă...

Pomenirea sfinţilor apostoli Andronic şi Iunia.

Acest apostol al Domnului, ca şi cum ar fi fost cu aripi a înconjurat toată Iumea, smulgând toată înşelăciunea nebuniei idoleşti din rădăcină, şi propovăduind pe Hristos. El a avut dimpreună următoare lui pe mult-minunata Iunia, care era moartă pentru lume, şi vieţuia numai pentru Hristos Mântuitorul.

Şi trăgând spre dumnezeiasca cunoştinţă pe mulţi, au stricat capişti idoleşti şi au zidit dumnezeieşti biserici în toate părţile; şi gonind duhuri necurate de la oameni şi tămăduind boli fără de leac, şi-au plinit şi ei ca nişte oameni obşteasca datorie a firii, şi prin moarte s-au mutat la viaţa cea veşnică. De aceştia pomeneşte şi marele apostol Pavel, în Epistola către Romani (XVI, 7), zicând: "Spuneţi închinăciune lui Andronic şi Iuniei, rudelor mele şi soţilor mei în robie, care sunt vestiţi între apostoli, care şi mai înainte de mine au fost în Hristos".

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Solohon şi a celor împreună cu el sfinţii mucenici Pamfamir şi Pamfilon.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor părinţi şi fraţi Nectarie şi Teofan, ctitorii Manastirii lui Varlaam din Meteora.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/

**********************************************************************************

Viaţa ca un joc - tâlcuri:

Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

• Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
• Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
• Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
• Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
• Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
• Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
• Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
• Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
• Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
• Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
• Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
• Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
• Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!

http://www.povesticutalc.ro

http://www.youtube.com/watch?v=8EJFSfNuBp4&feature=related

Niko....

Notis Sfakianakis - Pare Me

Mărţişor...

Mărţişor...
1 Martie este in calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numita si Dochia.
Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreaza venirea primaverii. Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc. Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb - rosu semnifica iarna si albul primavara,la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi,potcoava,cosar,inima. Acest simbol este purtat la vedere o saptamana sau doua.
Probabil toti stiu ca de 1 Martie daruim martisoare sau primim mici simboluri ale primaverii, dar probabil putini dintre noi cunosc povestea martisorului ori s-au intrebat ce simbolizeaza si de unde a pornit obiceiul ,,purtatul martisorului"...

Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii,al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul. Despre Martisor sunt multe legende care incearca sa explice originea .Cert este ca aceasta se pierde in negura vremilor.Cultura romaneasca prezerva cu grija memoria stramosilor ei, astfel ca printre cele patru mituri importante ale romanilor il vom intalni alaturi de "Miorita" si pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind in stransa legatura cu data de 1 Martie si cu martisorul.

Exista numeroase variante ale mitului Baba Dochia, toate interesante si la fel de frumoase.
Iata cateva dintre ele:

“Umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca Baba Dochia a gasit o para, i-a facut o "borta" si a legat-o cu un fir de ata, asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul".

O alta legenda spune ca… “in urma cu foarte multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei.
-De unde o ai? este inca iarna, o intreba batrana.
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le purta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor:
-Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala, tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele iarna hainele la rau.? a grait el.
Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si impreuna cu oile au fost transformate in pietre.”

Aceiasi legenda cu baba Dochia dar sub alta forma spune ca :

“Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit impotriva dorintei ei. Pentru a-si necaji nora, intr-o zi rece de iarna, i-a dat acesteia un ghem de lana neagra si a trimis-o la rau sa-l spele, spunandu-i sa nu se mai intoarca pana cand lana nu devine alba. Fata a incercat sa spele lana, dar chiar daca degetele sale au inceput sa sangereze, culoarea acesteia ramanea tot neagra. De disperare, pentru ca nu se putea intoarce acasa la sotul iubit, a inceput sa planga. Impresionat de durerea fetei, Domnul Isus Cristos i-a aparut in cale si i-a dat o floare rosie, spunandu-i sa spele lana cu ea. Acesta nu este un fapt neobisnuit, pentru ca, in legendele romanilor, Isus insotit de Sfantul Petre apar des in vietile oamenilor pentru a-i ajuta la nevoie. Multumindu-i, fata a pus floarea in apa, a spalat-o si a constatat cu uimire ca lana s-a albit. Fericita ca a reusit sa duca la bun sfarsit aceasta sarcina grea, si-a indreptat pasii spre casa, unde nu a fost primita cu bucurie de soacra sa, din contra, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o ca Martisor (asa ii spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Isus) era iubitul ei. Dupa aceasta intamplare, Dochia a pornit impreuna cu turma sa spre munte, fiind convinsa ca primavara venise deja, altfel de unde ar fi putut Martisor sa aiba floarea? Pe parcursul calatoriei sale, si-a scos, rand pe rand, cele doisprezece cojoace pe care le purta, pana cand a ramas fara nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cat de frumos fusese la inceputul zilei, pe atat de urat se facuse acum. Ningea si totul incepuse sa inghete. Fara alte vesminte cu care sa se incalzeasca, Dochia a inghetat impreuna cu oile sale, transformandu-se, conform legendei, in stana de piatra. “
Rocile se pot observa si astazi pe muntele Ceahlau si sunt o marturie vie a acestui mit romanesc.

Si se poate continua cu o alta care nu are la baza mitul Dochiei.
“Odata soarele cobori intr-un sat, la hora, luand chipul unui fecior. Un zmeu l-a pandit si l-a rapit dintre oameni, inchizandu-l intr-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cantau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe zmeu. Dar intr-o zi, un tanar voinic s-a hotarat sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul a fost doborat. Slabit de puteri si ranit, tanarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer inveselind si bucurand lumea. A reinviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.”

La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.
Martisorul daruit in zorii primei zile din Martie se purta o saptamana sau doua, uneori chiar pana la vederea primului pom inflorit, apoi se atarna de ramurile inflorite, crezandu-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat. In functie de zona distingem si cateva particularitati

In Dobrogea martisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului ca norocul sa fie “mare si inaripat”.
“Martisorul” era un dar ce si-l trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba precum crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii.

In satele Transilvaniei, Martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi “culoarea vietii”.
Prima zi a lui Martie se numea in calendarul traditional al satelor carpatine si Drogobete, cand fetele se spalau “cu apa de omat” ca sa fie “curate, frumoase, albe ca neaua”.

Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos si sanatos, iar in Banat ,datina spune ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure, sa se spele pe obrajori rostind descantecul de dragoste al drogobetelui:
“Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.
Iata si legaturile intre cele doua sarbatori traditionale romanesti.
In zilele noastre, martisorul este un simbol al primaverii care va sa vina, iar realizarea lui a devenit o adevarata opera de arta. Oamenii ofera cu multa placere de 1 Martie martisoare celor pe care ii iubesc, ca simbol al admiratiei lor, ca respect si stima speciala pentru doamne si domnisoare.
Sursa :

http://www.reteteculinare.ro/

Martie...

E-atata primavara-n noi, iubite!
Si-n toti fiorii care tremura-n natura,
Si-n zambetul ce-ti flutura pe gura
Se-mbratiseaza visurile noastre tainuite...

Ridica-ti ochii... in adanca stralucire
A-ncremenit o horhota de nor subtire
Si-acum isi mistuie-n albastru forma fina
Si nu ramane-n marea de lumina
Decat un punct ce-n aer se ridica –
Sagetatorul zbor de randunica.

In iarba cruda-si joaca umbrele subtiri
Mladite verzi si lungi de trandafiri.
Pluteste-n atmosfera linistita
Parfumul vag de floare nenflorita –
Ca liliecii isi ridica-n soare
Boboci marunti, ciorchine zambitoare,
Iar din corole albe si fragile
Se-nalta, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul imprastiat in toata firea…
Sub ochii umezi care-mi cauta privirea,
Se-mbata ca o floare pe tulpina
De roua, de parfum si de lumina.

Otilia Cazimir

” Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea uneşte la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenţei. ” ( Dumitru Stăniloae )

Iubeşte-mă-n trifoi…

vezi, ploaia s-a oprit, se tace şoaptă vie…

iubeşte-mă-n trifoi, fii zâmbet numai mie,

de se porneşte iar, tu cald să mă cuprinzi,

iubeşte-mă-n poieni, mă udă şi m-aprinzi…

Fie ca zâmbetul primăverii să vă fie tuturor, rouă sufletelor...

Niko

Vă ţine ??…

http://www.calificativ.ro/_files/Image/news//COPII_JUCANDU-SE.jpg

Nu-i aşa că înţelepţi nu suntem la maturitate… ? Toate-s complicate, rezolvi una, vine alta, te bucuri mai rar, te-ntristezi pe nepusă masă, ai treabă, n-ai pace… Copilăria e adevărata înţelepciune, pe toate le rezolvă dacă nu cu un zâmbet, se pricepe c-o lacrimă, slobozită la timp … şi tot ea, adună-n sipetu-i fermecat, toate poveţele mamei, poveştile bunicilor, chiotele prietenilor de joacă, minunăţii pe care peste ani, ca să vezi doru-ţi e să le… cauţi…

Ete nah, da ce înţeleaptă sunt azi, un pic numai… o, da, mă alint. Şi ce dacă? Mă râde lumea, mă ironizează oamenii mari… daaaaa ? Păi nu zisăi tot eu că prefer oaza-n care se-mpletesc înţelepciunea cu imaginaţia şi forţa cu echilibrul, decât … subtilitatea, acreala, meschinăria * elitismului *, mai ales atunci când nu vreau, n-am chef, să fiu altcineva decât Eu. Zice deseori câte un * om mare *, atât de * mare * că nu uită nici din greşeală să se dea exemplu doar pe el şi numai pe el, cică * n-ai să te maturizezi niciodată, uite de exemplu eu… ascultă ce spun… cu tine nu se poate discuta, e o distanţă cosmică între noi… *… Şi-atunci, dacă maturitatea aia fluturată înseamnă urâţenie, falsitate, snobism şi câte, câte alte asemenea, păi nu-i mai curat să lăsăm sufletul să zburde cum şi pe unde s-o porni el, alergând sau cătinel, cum un strop din frumuseţea surâsului? Fie recunosc, nu mă ţine, că deh, rolurile din societate, eticheta, chestii… Dar, la câteva ore de * rouă * când mă apucă, nu renunţ, orice-ar spune oricine, e ca mine. Şi de aud pe după vreun colţ de blog * zise Zdreanţă-n gândul lui, se făcu al dracului… *, v-anunţ că mă veţi avea pe conştiinţă! Am praştie. Atât că la zecile de praştii pe care singură le-ncropeam, nici acum, nu ştiu să ţintesc, nush cum făceam şi ce, dar eu numai gleznele mele le nimeream. Asta-i treabă?

Unde eşti, copilărie, cu parfumul tău de zâmbet, doru-mi fi-va de-a ta ie, precum zorilor de cântec… Astăzi, de te iau cu mine, pe-ale snoavei cărărui, aşa vreu şi ştiu, n-ai spune, ce-am să-ţi arăt, nimănui… Mâine iar te-ascund în suflet… până data viitoare, când la joc te chem pe-un munte, ca să simt c-am crescut mare… ( Sibilla )

Aşadar, pauză cu-ale-ntortocheatelor căi ale politichiei mioritice, măcar ceva ore… că n-o fi foc, dară… azi, numai zâmbet şi-o petală primăvăratică pentru suflet, de… altceva. Aşa vreau eu şi cine mă supără, e zis! Nu ştiu cui, nu contează, da spun şi nici nu mă mai * joc * de-a nimica nimicuţa cu ăla de mă contrazice. Aşa :

* fă-te, suflete, copil

şi strecoară-te tiptil

prin porumb cu moţ şi ciucuri

ca să poţi să te mai bucuri… *

Creion – fragment – Tudor Arghezi

Bun, deci de mă cert cu careva azi, se cheamă că-i musai să-mi şi treacă repede şi să uit, să iert… ori să las baltă, să fiu * în rândul lumii *, serioasă, afectată, gravă, pătrunsă de * solemnitatea * unora din * Momente şi schiţe * de se tot deapănă de ceva luni bune… ? Mai bine mă ţin de cuvânt, că toate-s vechi şi nouă, toate şi… altele chiar ne tot dor şi-apasă de prea mulţi ani şi par să n-aibă capăt…

Nu. Am zis. Cântec. hai că nu-i greu… Vă ţine ??

Niko

* Dar ce e o copilărie fericită…? O bunică generoasă, visuri de o viaţă, jocuri naive şi hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz şi să numeri stelele şi un loc în care ai voie să fii copil, să-ţi imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschişi. * ( Francesca Buta )

* Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea. * ( Alexandre Dumas fiul )

* Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte: şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. * ( Ion Creangă )

Niko