Vă ţine ??…

http://www.calificativ.ro/_files/Image/news//COPII_JUCANDU-SE.jpg

Nu-i aşa că înţelepţi nu suntem la maturitate… ? Toate-s complicate, rezolvi una, vine alta, te bucuri mai rar, te-ntristezi pe nepusă masă, ai treabă, n-ai pace… Copilăria e adevărata înţelepciune, pe toate le rezolvă dacă nu cu un zâmbet, se pricepe c-o lacrimă, slobozită la timp … şi tot ea, adună-n sipetu-i fermecat, toate poveţele mamei, poveştile bunicilor, chiotele prietenilor de joacă, minunăţii pe care peste ani, ca să vezi doru-ţi e să le… cauţi…

Ete nah, da ce înţeleaptă sunt azi, un pic numai… o, da, mă alint. Şi ce dacă? Mă râde lumea, mă ironizează oamenii mari… daaaaa ? Păi nu zisăi tot eu că prefer oaza-n care se-mpletesc înţelepciunea cu imaginaţia şi forţa cu echilibrul, decât … subtilitatea, acreala, meschinăria * elitismului *, mai ales atunci când nu vreau, n-am chef, să fiu altcineva decât Eu. Zice deseori câte un * om mare *, atât de * mare * că nu uită nici din greşeală să se dea exemplu doar pe el şi numai pe el, cică * n-ai să te maturizezi niciodată, uite de exemplu eu… ascultă ce spun… cu tine nu se poate discuta, e o distanţă cosmică între noi… *… Şi-atunci, dacă maturitatea aia fluturată înseamnă urâţenie, falsitate, snobism şi câte, câte alte asemenea, păi nu-i mai curat să lăsăm sufletul să zburde cum şi pe unde s-o porni el, alergând sau cătinel, cum un strop din frumuseţea surâsului? Fie recunosc, nu mă ţine, că deh, rolurile din societate, eticheta, chestii… Dar, la câteva ore de * rouă * când mă apucă, nu renunţ, orice-ar spune oricine, e ca mine. Şi de aud pe după vreun colţ de blog * zise Zdreanţă-n gândul lui, se făcu al dracului… *, v-anunţ că mă veţi avea pe conştiinţă! Am praştie. Atât că la zecile de praştii pe care singură le-ncropeam, nici acum, nu ştiu să ţintesc, nush cum făceam şi ce, dar eu numai gleznele mele le nimeream. Asta-i treabă?

Unde eşti, copilărie, cu parfumul tău de zâmbet, doru-mi fi-va de-a ta ie, precum zorilor de cântec… Astăzi, de te iau cu mine, pe-ale snoavei cărărui, aşa vreu şi ştiu, n-ai spune, ce-am să-ţi arăt, nimănui… Mâine iar te-ascund în suflet… până data viitoare, când la joc te chem pe-un munte, ca să simt c-am crescut mare… ( Sibilla )

Aşadar, pauză cu-ale-ntortocheatelor căi ale politichiei mioritice, măcar ceva ore… că n-o fi foc, dară… azi, numai zâmbet şi-o petală primăvăratică pentru suflet, de… altceva. Aşa vreau eu şi cine mă supără, e zis! Nu ştiu cui, nu contează, da spun şi nici nu mă mai * joc * de-a nimica nimicuţa cu ăla de mă contrazice. Aşa :

* fă-te, suflete, copil

şi strecoară-te tiptil

prin porumb cu moţ şi ciucuri

ca să poţi să te mai bucuri… *

Creion – fragment – Tudor Arghezi

Bun, deci de mă cert cu careva azi, se cheamă că-i musai să-mi şi treacă repede şi să uit, să iert… ori să las baltă, să fiu * în rândul lumii *, serioasă, afectată, gravă, pătrunsă de * solemnitatea * unora din * Momente şi schiţe * de se tot deapănă de ceva luni bune… ? Mai bine mă ţin de cuvânt, că toate-s vechi şi nouă, toate şi… altele chiar ne tot dor şi-apasă de prea mulţi ani şi par să n-aibă capăt…

Nu. Am zis. Cântec. hai că nu-i greu… Vă ţine ??

Niko

* Dar ce e o copilărie fericită…? O bunică generoasă, visuri de o viaţă, jocuri naive şi hazlii, un bunic blând, abecedarul, primele litere, iar mai apoi, o scrisoare pentru mamă, prietenii, zilele de vară când încerci să stai treaz şi să numeri stelele şi un loc în care ai voie să fii copil, să-ţi imaginezi o lume mai bună, să visezi cu ochii deschişi. * ( Francesca Buta )

* Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea. * ( Alexandre Dumas fiul )

* Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte: şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. * ( Ion Creangă )

Niko