Iubesc să iubesc...

A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi ! ( Octavian Paler )
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)

sâmbătă, 24 iulie 2010

Mile...


Mile...


* În faţa idolilor lumii voastre, NU plec genunchii, NU mă închin ! * – Mile Cărpenişan

Vreau sa fiu om de zapada…

…sa nu fiu deloc complicat. Sa ma poata face si desface oricine din trei bulgari rostogoliti. Sa am curul mare pieptul potrivit si capul ca o bila. Sa ma multumesc cu o oala pe post de palarie, un morcov sa-mi fie nas si doua bucatele de carbune ce odata au fost jeratec sa imi stea pe post de ochi. As vrea sa fiu un om de zapada. As vrea sa se bucure toti copiii in jurul meu, sa starnesc zambetele bunicilor lor si parintilor ce odata au fost copii. As vrea sa fiu un om de zapada pentru ca traiesc intr-o tara plina de ura fata de orice mai putin fata de oamenii de zapada. Nu mai vreau sa fiu din carne si oase pentru ca alea se strica cu timpul. Mai mult sunt atacate mereu si urate gratuit pentru ca asa e cica “firesc” in tara asta cenusie. E tara in care e bine sa fiu om de zapada. Atunci cu siguranta voi vedea multe zambete si sunt convins ca nu ma va deranja nimeni. Pai ce nu aveti dovada? Cine s-a preocupat vreodata serios sa curete zapada? Nimeni. Asa ca eu voi putea sa raman linistit si sa nu provoc griji prin simpla’mi existenta pana la primavara. Cine s-ar ingrijora pentru un biet om de zapada? …. iar apoi cand vine primavara as vrea sa ma topesc si sa devin apa. Sa se scalde toti copiii in ea si sa se bucure sa se balaceasca si bunicii si da si parintii ce odata au fost si ei copii….

Amintire cu Mile Carpenisan

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zbhhBOSpI5U&feature=related]

Mile * s-a mutat pe steaua lui *, o stea mai stralucitoare ca altele, caci Mile e unul din cei ce raman, desi a plecat prea devreme, mult prea devreme… Sa-l pomenim cu Respect, si sa nu uitam sa-i sunam parintii, sotia de sarbatori, ca nu le-o fi usor si Mile nu uita pe niciunul din noi… Ramas bun, brate Mile ! Zbogom brate !

Mile... :

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vsR09E13IlI&feature=related]

Meditati la lectiile de : CURAJ, DEMNITATE, PROFESIONALISM, DARUIRE, MORALITATE ce-l descriu pe MILE CARPENISAN si voi, trogloditilor, ciocu mic, ochii-n pamant, nemernicilor ! Profesia de Jurnalist, reporter, corespondent de razboi a fost modul lui de viata si si-a respectat profesia si si-a facut-o cu profesionalism!

MILE CARPENISAN - in memoriam - part III by Cosmin Dumitru

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3560remH6p0&feature=related]

MILE

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Se face piatra si cade
peste tot noroiul lumii.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Fulg orfan, se ridica la cer,
sa-l intrebe pe Dumnezeu.

Cand moare un sarb,
lacrima tace.
Bob langa bob,
pana inunda pamantul

cu strigat din toti rarunchii
de dragoste de viata,
asa cum numai inima sarbului
o poate muri
in fiecare clipa.

Drum bun, Mile Carpenisan!

Horia Blidaru

MILE CARPENISAN - in memoriam part V - 40 (by Cosmin Dumitru)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mw0jGxCoEnI&feature=related]

* ..Iar acum sfarsitul e aproape si infrunt cortina finala. Prietene iti spun clar ca imi sustin cauza de care sunt sigur. Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice.
Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu.
Da, au fost vremuri sunt convins ca le stii, in care am muscat mai mult de cat am putut inghitii, dar prin toate cu caderi si ridicari am reusit le-am ros si apoi le-am scuipat, am infruntat tot si am stat drept …si stii ceva ?… am facut-o in felul meu.
Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar. A fost in felul meu.
Ce e de fapt… un barbat … daca nu e instare sa se domine pe el atunci probabil nu va avea nimic. Un barbat trebuie sa aibe puterea sa spuna lucrurilor pe nume asa cum le simte si nu intr-un mod in care iar face pe altii fericiti.
Si istoria o va spune. Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
Da, e calea mea. *


MILE

Mile Carpenisan - A transmis ce stia el !.mpg

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BDlfrWNN-1M&feature=related]

Am incercat toata viata mea sa inchid ochii si sa nu ma uit la lucrurile urate care se intamplau in jurul meu. Dar astazi nu mai pot sa mint … astazi sunt trist. Ar trebui sa fiu vesel astazi e anul nou … doar ca acest an nou nu are cum sa ma bucure. Nu mai vreau sa-i mint pe altii si nici sa ma mint pe mine … mi-e greu sa-mi vad parintii batrani chinuindu-se sa supravietuiasca. Nu numai ca se chinuie ei, dar sufera si pentru mine incercand sa ma ajute tocmai atunci cand eu ar trebui sa fiu langa ei si sa le sar in ajutor. Pentru mine astazi nu e sarbatoare … pot sa ma bucur numai pentru ca ai mei sunt vii, doar ca nu stiu cum as putea sa-i ajut si de fiecare data cand imi cer sa le fiu aproape eu gasesc motive sa ma ascund doar pentru ca sunt constient ca nu sunt omul care ma cred ei a fi. Si da astazi sunt trist pentru ca in prima zi a noului an am puterea sa recunosc ca nu imi arde de sarbatoare. Ar fi motive de bucurie daca as stii ca toate sunt la locul lor, doar ca nu mai vreau sa mint si da viata e fututa rau, iar pe mine incep sa ma ajunga din urma umbrele trecutului si chiar nu mai am putere sa pacalesc pe nimeni. Nu vreau acum din toate astea sa fac vreo drama, doar ca uneori si Mile are dreptul sa fie trist. Nu ma analizati si nu ma judecati. Sa lasam timpul sa le vindece pe toate si ascultati-l pe Balaseviciul meu.

http://milecarpenisan.ro/page/2/

http://www.youtube.com/watch?v=Xc1_6pLBQCI


Kaд Србин умире….
( napisao horia blidaru prevod pavle bjelaković )
Kad Srbin umire,
Suza zaćuti.
I pretvorena u kamen pada
U blato ovozemaljsko.Kad Srbin umire
Suza zaćuti
Pahulja siroce u nebo leti
Da pita Gospoda.Kad Srbinu umire
Suza zaćuti
K’o zrno kraj zrna
Dok ne preplavi zemlju.Sa krikom od svih uzdaha
Od ljubavi i života.
Onako kako samo srce srpsko
Da umire zna
Svakoga trena.

Kaд Србин умире,
Суза заћути.
И претворена у камен пада
У блато овоземаљско.Kaд Србин умире,
Суза заћути.
Пахуља сироче у небо лети
Да пита Господа.Kaд Србин умире,
Суза заћути.
К’о зрно крај зрна
Док не преплави земљу.Са криком од свих уздаха
Од љубави и җивота.
Онако како само срце
Да умире зна
Свакога трена.

Autor: pavle bjelakovic

Puţini sunt cei, care rămân şi după ce pleacă… Puţini, dar, sunt. Repere, modele, rouă sufletelor noastre. Oamenii de Zăpadă.

vineri, 2 iulie 2010

Reşiţa...


Frumoasa Răşiţa - Reşiţa

Oraşul este considerat de locuitori ca fiind împărţit în două mari părţi, Reşiţa de sus sau oraşul vechi, respectiv Govândari zonă construită după 1965. Oraşul vechi este format din mai multe cartiere: "Muncitoresc", "Valea Domanului", "Lunca Pomostului", "Moroasa I şi II", "Driglovăţul Nou" şi "Driglovăţul Vechi", "Stavila", Minda", "Başovăţ" şi "Lend"; în timp ce în partea nouă a oraşului, Govândari (denumirea oficială este Lunca Bârzavei) există patru "Microraioane". La acestea se mai adaugă localităţile componente, considerate eronat drept cartiere: Doman, Câlnic, Ţerova, Secu şi Cuptoare, iar Moniom este sat aparţinător Municipiului Reşiţa. Localităţile care aparţin municipiului Reşiţa sunt menţionate în izvoare după cum urmează : · ŢEROVA - 1433 (Cherova), 1597 (duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zarnova), 1779 (Zerchova); · DOMAN - 1370 ; · CÎLNIC - 1597 (Kalnic); · MONIOM - 1587 (Manihom); · SECU - CUPTOARE - 1673, 1690 - 1700 (Kuptora), 1851 (Kuptore).

Legende din împrejurimile Reşiţei


Municipiul Reşiţa (84026 loc., 2002) este reşedinţa judeţului Caraş-Severin. Oraşul este situat pe Valea Bârzavei, în Depresiunea Reşiţei (parte a culoarului depresionar Caraş-Ezeriş). În est, sud şi vest se învecinează cu Munţii Semenic (prin Muntele Nemanu), Munţii Aninei şi Munţii Dognecei. În partea de nord, Culoarul Caraş-Ezeriş este mărginit de Dealurile Sacoş-Zăgujeni.

În legătură cu municipiul Reşiţa şi cu împrejurimile sale, circulă o serie de legende, ale căror personaje sau locuri se reflectă astăzi în toponimia zonei. În rândurile ce urmează, prezentăm câteva dintre acestea.


1. Legenda lui Ogăşel şi Berzoviţa


Se povesteşte că demult, pe vârful unui deal se afla o cetate, ce era locuită de un tânăr cu inima vitează şi vorba blândă, pe nume Ogăşel.

Pe coasta dealului şi-n vale se întindea satul, în sat erau multe fete frumoase, dar ca Berzoviţa nu era nici una.

Lui Ogăşel îi era dragă. Căuta mereu să o vadă şi de fiecare dată când o întâlnea, o învăluia în priviri duioase, făcând-o pe Berzoviţa să se îmbujoreze şi să-l ocolească sfioasă.

Într-una din zilele ce au urmat, când s-au întâlnit din nou, Berzoviţa şi-a mărturisit tainele inimii:

„Bădiţă de al tău drag,

Nu văd locul unde calc,

Nu văd cerul plin cu stele,

Dar nici luna printre ele,

Nu văd soarele mergând,

Dar nici iarba pe pământ.”

Auzind-o, Ogăşel a tresărit şi fără a mai zăbovi, s-a dus în cetate şi a început pregătirile de nuntă.

În ajunul nunţii însă, în timp ce Berzoviţa se plimba prin ogradă, contemplând locurile natale, pe neaşteptate a fost înşfăcată de ghearele lungi şi ascuţite ale unui zmeu, care au pus-o cu de-a sila pe spinarea unui cal alb ca neaua.

Înfricoşată a strigat, cerând ajutorul lui Ogăşel.

Ogăşel a încălecat calul roib şi a pornit în urmărirea zmeului hain.

Roibul voinicului s-a înălţat în văzduh şi a reuşit să convingă calul zmeului să o ajute pe Berzoviţa să scape. Calul alb al zmeului a înţeles îndemnul fratelui său, s-a apropiat de sat, a coborât din văzduh şi unde i s-a părut mai nimerit, a îngenuncheat de parcă s-ar fi împiedicat, Berzoviţa reuşind să alunece din ghearele zmeului.

A urmat apoi lupta dintre zmeul cel hain şi Ogăşel, în care zmeul prins în strânsoarea braţelor vânjoase ale voinicului, s-a rugat cu glas mieros:

„- Ogăşele, Ogăşele, viaţa tot mi-o iei, lasă-mă să mai trăiesc o clipă, să mai văd lumea ce-o părăsesc.”

Flăcăul i-a îndeplinit dorinţa, dar îndată ce a slăbit strânsoarea, zmeul s-a smucit din braţele voinicului, s-a dat de trei ori peste cap, prefăcându-se într-o cioară. A încercat să zboare, însă s-a pomenit în mâinile flacăului, care i-a răsucit gâtul.

După cele petrecute, Ogăşel şi-a luat în braţe mireasa şi a urcat cu ea scările cetăţii.

Memoria celor întâmplate se păstrează şi astăzi în împrejurimile vestice ale Reşiţei, prin denumiri de râuri sau dealuri: râul Bârzăviţa, Dealul Faţa Berzoviţei (378 m), Dealul Ciorii (454 m) şi Dealul Ogăşele.

http://www.carpati.org/articol/legende_din_%C3%AEmprejurimile_re%C5%9Fi%C5%A3ei/746/




Legenda frumoasei Răşiţa


Se spune că demult, într-un sat situat între dealuri, au năvălit balaurii. Cruzi şi lacomi, au prădat satul, au înghiţit vitele şi grânele şi au distrus casele.

După ce au secătuit totul, căpetenia balaurilor a dat poruncă straşnică să i se dea de nevastă, cea mai frumoasă fată din sat.

Odată ce au aflat că Răşiţa, nepoata lui Ogăşel, era fata pe care o căutau, balaurii s-au îndreptat vijelios spre lăcaşul fetei.

Un tânăr păstor, pe nume Doman, a înştiinţat fata de marea primejdie ce plutea asupra ei şi a fugit cu ea în pădure, ca să o scape. Balaurii i-au zărit însă şi au pornit pe urmele lor, alergându-i printre copaci, pe după cleanţurile aspre.

Dihăniile se apropiau din ce în ce mai mult, Răşiţa simţindu-le suflarea arzătoare în spate. Rând pe rând, o căprioară şi o mierlă au încercat să-i încetinească, însă balaurii le-au lăsat fără suflare.

Deodată, înaintea celor doi fugari, s-a ivit Zâna Munţilor. Deznădăjduită, Răşiţa s-a rugat de zână să o scape de balaurii haini:

„- Zână dragă, fă-mă un pârâu cu apă cristalină, duşmanii să nu mă cunoască, inima să mi se liniştească.”

De abia a mai avut timp zâna să îndeplinească cererea fetei, că matahalele au şi apărut. S-au trezit însă la marginea apei, uluiţi, neştiind ce s-a întâmplat. Negăsind fata, s-au reîntors în sat, gata să-şi primească pedeapsa din partea stăpânului.

Deznădăjduit că a fost despărţit de fata aleasă, pentru a fi mereu alături de frumoasa Răşiţa, Doman s-a aruncat în apele reci ale râului.

Numele Răşiţăi este reflectat astăzi în denumirea municipiului Reşiţa, în timp ce numele păstorului (antroponimul „Doman”) este reflectat în denumirea cartierului Valea Domanului, a pârâului şi localităţii Doman (situate în sudul municipiului).

http://www.carpati.org/articol/legende_din_%C3%AEmprejurimile_re%C5%9Fi%C5%A3ei/746/


Reşiţa - Cultură şi patrimoniu cultural:

  • Muzeul de Istorie al Banatului Montan;
  • Muzeul de Locomotive cu Aburi;
  • Casa de Cultură a Sindicatelor;
  • Teatrul G.A. Petculescu;
  • Biblioteca Judeţeană Paul Iorgovici;
  • Biblioteca Franceză;
  • Biblioteca Germană;
  • Palatul Cultural (Cinematograful Cultural) 1928;
  • Casa Muncitorească Reşiţa;
  • Cazinoul Român, (Cazina), 1/4 sec. XX;
  • Biserica Evanghelică, sec. XIX /1901;
  • Casa Neff I cu baia publică, 4/4 sec. XIX;
  • Sinagoga, sec. XIX;
  • Uzina hidroelectrică Grebla şi Castelul de apă din amonte, 1903-1909;
  • Catedrala Ortodoxă Română Reşiţa Montană,” Adormirea Maicii Domnului,”1936;
  • Gara Reşiţa-Sud, 1932/ 1914;
  • Podul de la vamă, 1931, primul pod nituit şi sudat din ţară;
  • Ansamblu de clădiri muncitoreşti şi de raport din secolul XIX;
  • Biserica tip sală şi necropolă medievală, sec. XIV – XV.


youtube.com/v/NMWfQph1nxY&hl=en_US&fs=1">

Istoricul, localitatii Resita este atestata inca in secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka si Rechycha. Cercetarile arheologice au descoperit in acest spatiu urme de locuire din perioada neolitica, dacica si romana. Este mentionata in 1673 cu numele Reszinitza, ai carei locuitori plateau impozite catre pasalacul Timisoarei, iar in anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzand de Districtul Bocsei impreuna cu alte localitati din Valea Barzavei.

Conscriptia din 1717 o mentioneaza cu numele Retziza, avand 62 gospodarii impuse de catre stapanirea austriaca nou instaurata aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de intemeiere a celui mai vechi si important centru metalurgic de pe continentul european. Odata cu nasterea uzinelor, se pun bazele Resitei industriale. Initial au exista doua sate apropiate - Resita Romana (Reschiza Kamerala sau Olah Resitza) si Resita Montana (Eisenwerk Reschitza, Nemet Reschitza sau Resiczbanya). Uzinele au fost amplasate in Resita Montana , locuita la inceput de carbunari romani.

Mai tarziu, in 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia si Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Intre anii 1910 – 1925 , Resita a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarata oras, consecinta a recunoasterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice si constructoare de masini din Romania moderna. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului i s-a oferit rangul de municipiu Resita, resedinta a judetului Caras-Severin.

http://www.tourismguide.ro/html/orase/Caras-Severin/Resita/istoric_resita.php

youtube.com/v/9Fu_IICJBEc&hl=en_US&fs=1">

Bibliografie:


1. Bizerea M., Ghid turistic al judeţului Caraş-Severin, Editura Consiliului Popular al Judeţului Caraş-Severin, Oficiul Judeţean de Turism, Reşiţa, 1971

2. Botoşăneanu L., Negrea Şt., Drumeţind prin Munţii Banatului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976

3. Brie Stela, Legendele Reşiţei, Editura Facla, Timişoara, 1982

4. Goicu V., Sufleţel R., Dicţionarul toponimic al Banatului, Vol. II, Editura Universităţii, Timişoara, 1985

5. Grigore M., Munţii Semenic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1990

6. Harta topografică a Republicii Socialiste România – 1: 25:000, Editura Ministerului Apărării Naţionale al Republicii Socialiste România – Direcţia Topografică Militară, Ediţia a doua, 1975


Au fost consultate următoarele site-uri:


www.cimec.ro

http://semenic.exploratorii.ro/

http://www.pnscc.ro/